Originara din sudul Europei, telina a fost folosita in medicina inca din perioada Greciei antice, iar cu 500 de ani i.H. chinezii o foloseau deja in bucatarie, sustinand ca nu exista un aliment mai eficient decat telina pentru intinerirea corpului si a mintii. Vindecatorii populari romani foloseau telina in cazul copiilor - pentru ca acestia sa creasca sanatosi, in afectiunile rinichilor si contra oboselii - in cazul persoanelor adulte, iar batranilor le era recomandata impotriva reumatismului, senilitatii si a altor neajunsuri.

In zilele noastre telina este folosita foarte mult in arta culinara, iar datorita continutului in vitamine (A, B, C, K, PP) si minerale (Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu) telina este un excelent remediu pentru prevenirea si tratarea anumitor afectiuni. De asemenea, telina este o planta depurativa, fiind utila in curatarea si dezintoxicarea organismului.

Studii efectuate in Japonia, China, Rusia au aratat ca telina este un foarte bun reglator hormonal, iar o dieta care contine o cantitate semnificativa de frunze de telina prelungeste tineretea biologica a femeii, combate foarte eficient dismenoreea si infertilitatea, fiind un remediu foarte puternic contra menopauzei premature si a tulburarilor care apar la inceputul acesteia. Totodata, sucul de telina (in special din frunze) e recunoscut drept un excelent afrodisiac, fiind indicat in impotenta si frigiditate. Aceleasi studii au aratat ca telina stimuleaza producerea de androsteron (hormon natural produs de barbati) si care se elibereaza prin transpiratie sub forma asa-numitilor feromoni.

Datorita finetei cu care regleaza sistemul hormonal, precum si capacitatii sale depurative, telina combate si anumite boli de piele ca psoriazisul, vitiligo, sclerodermia, anumite forme de acnee sau dermatoze alergice. Pe langa toate aceste proprietati, telina este utila si in afectiuni renale (colica, litiaza renala) precum si in bolile cardiace cu edeme. Este un foarte bun remediu impotriva tulburarilor nervoase (depresie, nervozitate, insomnie) si este foarte indicata impotriva reumatismului si gutei. De asemenea, stimuleaza apetitul (fiind indicata in anorexie) si digestia, fiind un aliat activ impotriva bolilor stomacului si ale intestinului.

Ingrediente:
- 400 grame de varza alba bio (tocata)
- 100 grame svaiter bio LaDorna
- 75 grame de stafide bio
- 50 grame de susan bio
- 1 lingura cu mustar bio de Dijon
- 1 lingura cu otet balsamic bio de Modena
- 4 linguri cu ulei extravirgin bio de masline Quattrociocchi
- sare de mare bio
- piper negru bio

Pregatirea ingredientelor:

- se toaca varza
- se taie branza cubulete

Preparare dressing:

- se amesteca intr-un vas urmatoarele ingrediente: un praf de sare, piperul, mustarul si otetul, peste care se adauga uleiul. Se amesteca totul cu o furculita.

Preparare salata:

Varza tocata si stafidele se pun intr-o salatiera, se stropesc cu otet si se amesteca.
Se adauga in salatiera dressing-ul si cubuletele de branza . Se presara deasupra susan.

Pofta buna!

Folosite in arta culinara a Europei de Sud, foarte populare in tari precum Turcia sau Grecia, unde intra in compozitia unor preparate traditionale, bamele au inceput sa fie treptat tot mai apreciate de consumatorii din intreaga lume pentru aroma deosebita, usor de recunoscut.

Bamele reprezinta o bogata sursa de fibre pentru organismul uman, dar, spre deosebire de alte legume, sunt sarace in proteine şi hidrati de carbon. In compensatie, bamele contin vitaminele A, B si C, betacaroten, potasiu si anumite minerale, precum calciu si magneziu. De aceea, riscul unui infarct sau al unui accident vascular in randul celor care consuma aceste miraculoase leguma este foarte redus.

Eugen Giurgiu, doctor in biochimie cu competente in nutritie, recomanda consumul bamelor pentru valoarea lor terapeutica. De asemenea, specialistii americani considera ca o dieta cu bame poate preveni unele forme de cancer, in special cel de colon.

Bamele sunt hrana ideala pentru persoanele supraponderale, deoarece furnizeaza doar 40 de calorii la 100 g. Datorita continutului ridicat de mucilagii, acestea au si proprietati emoliente, fiind recomandate in afectiuni respiratorii precum bronsite sau traheite.

Chiar daca sunt consumate foarte putin in tara noastra, bamele sunt apreciate de nutritionisti pentru proprietatile lor medicinale. Se gasesc in piete si hipermarket-uri, proaspete sau conservate si pot fi folosite in supe si mancaruri. Totusi, nu le fierbeti in exces, pentru ca vor deveni cleioase.

Stim ca este anotimpul salatelor, de aceea magazinul s-a imbogatit cu o recolta proaspata de legume noi! Poftiti de va pierdeti in armonia gusturilor!

Consumata sub forma de salata sau ca garnitura la diverse feluri de mancare, fasolea verde este mai mult decat un ingredient culinar: cercetarile au dovedit ca 80% din persoanele care consuma fasole verde in mod regulat in tinerete au un risc mic de a suferi de osteoporoza sau de alte boli cauzate de lipsa de calciu, potasiu si de fier. Acest lucru este datorat vitaminelor B5, B6 si PP, care impiedica pierderile de calciu din oase, combatand astfel osteoporoza.

Gratie unor elemente precum beta-carotenul si vitamina C, fasolea verde este unul dintre alimentele pe care cercetatorii le amintesc ca avand rol de prevenire in aparitia cancerului de colon. Acestea protejeaza celulele colonului de actiunea distrugatoare a radicalilor liberi, iar folatii pe care ii contine aceasta planta leguminoasa previn distrugerea moleculelor ADN si mutatiile in structura celulelor colonului. Elementele sus-mentionate mai au efecte antiinflamatoare puternice si sunt indispensabile unui sistem imunitar sanatos. Iata de ce fasolea verde este de ajutor atat in cazul afectiunilor in care inflamatia joaca un rol major (astm, osteoartrita, artrita reumatoida), cat si in diverse maladii infectioase: raceala, gripa, amigdalita, otita etc.

Pentru a-si pastra vitaminele, fasolea verde nu trebuie fiarta mult timp. Nutritionistii ne sfatuiesc fie sa adaugam tecile in apa in clocot si sa le lasam cateva minute, fie sa le pregatim la aburi.

Cunoscut si sub denumirile de cimbrisor de gradina, cimbrisor grecesc, cimbru adevarat, lamaioara, ori iarba cucului, cimbrul (Thymus vulgaris L) este o mirodenie inrudita cu cimbrisorul si cu cimbrul de camp (Thymus serpyllum).

“Cimbrul are proprietati puternice antibacteriene, antivirale, de asemenea favorizeaza eliminarea secretiilor bronsice”, mentioneaza dr. Iulia-Violeta Vlad, medic specialist medicina de familie, cu competenta în api-fitoterapie. Specialistii farmacologi au identificat in continutul cimbrului uleiuri volatile, precum carvacrol, cymol, x1-pinen, 1-borneol, linalool, cat si peste 10% tanin. De asemenea, analizele de laborator indica un continut de substante uscate (28,1%), albumina bruta (5,6%), grasimi (1,6%), zahar (2,4%), extracte azotate (9,2%), fibre (8,6%) si cenuse (2,1%). Aceste componente chimice naturale fac din cimbru un excelent remediu impotriva infectiilor intestinale, in afectiuni pulmonare sau renale.

Exista mai multe specii de cimbru, cele mai cunoscute fiind cimbrul de gradina (Satureja hortensis) si cimbrul de cultura (Thymus vulgaris), care au proprietati terapeutice asemanatoare. Aceste doua specii sunt bune pentru stimularea diurezei, pentru eliminarea parazitilor intestinali sau pentru imbunatatirea digestiei. Cimbrul este util de asemenea pentru prevenirea balonarilor. In aceste cazuri poate fi folosit sub forma de infuzie sau condiment in mincaruri. De asemenea, cimbrul sub forma de pulbere sau ceai are actiune de tonifiere a sistemului nervos, indepartand oboseala.

Salvia provine din partea sudica a Europei si era considerata a fi capabila sa prelungeasca viata. Pentru orientali era un simbol al sanatatii si o apreciau atat de mult, incat schimbau 4 masuri din pretiosul lor ceai pentru 1 masura de frunze uscate de salvie. In lumea araba, salvia era numita „iarba beduinilor“ si se spunea ca intareste memoria si ascute simturile. Aceasta planta extrem de aromata era considerata in Antichitate ca fiind sacra, iar medicii greci sau romani ca Galen, Plinius sau Dioscoride o considerau o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice.

Salvia era un remediu nelipsit la trecerea dintre iarna si vara, protejand activ organismul impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, fiind folosita ca detoxifiant, reintineritor, tonic nervos si psihic. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Datorita miresmei puternice, salvia era plantata langa usa bucatariei pentru a impiedica insectele sa patrunda in casa si, impreuna cu alte plante aromatice(rozmarin, levantica) era utilizata pentru a proteja hainele de molii sau a parfuma rufele proaspat spalate.

Frunzele uscate de salvie, continand uleiuri volatile, se vor pastra in vase de sticla, bine inchise, ferite de lumina, pastrandu-si in aceste conditii proprietatile 1-2 ani. Majoritatea principiilor active se gasesc in frunze si sunt reprezentate de uleiuri volatile continand: tuiona, cineol, terpene, borneol, camfor, substante estrogene, principii amare, dar si vitaminele A, B1, C, azotat de potasiu, precum si substante minerale: K, Ca, P, Mg, Cu, Mo etc.

Salvia acopera o paleta impresionanta de boli si tulburari, pentru ca se preteaza atat la tratamente de lunga durata si foarte lunga durata, cat si la cele intense, pe termen scurt si, nu in ultimul rand, pentru ca este una din plantele cu actiune extrem de favorabila asupra mintii si a psihicului. In medicina populara a multor popoare cura de cateva saptamani cu salvie era recomandata pentru a feri de raceli si infectii, de boli de inima sau de atacuri cerebrale, pentru a preveni dezechilibrele hormonale si nervoase. Este stiut din batrani ca ceaiul de salvie este bun pentru cei cu “nervii slabiti”, care “luneca usor in diferite patimi (vicii)” ori care sufera de “poceala” (paralizie in diferite forme).

Intre legumele care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia noastra, morcovul ocupa unul dintre locurile cele mai importante. Aceasta, nu numai datorita gustului sau placut si calitatilor nutritive deosebite, ci si pentru virtutile terapeutice remarcabile.

Leguma de culoarea portocalei contine un puternic antioxidant, fiind totodata un melanj de vitaminele B, E, D si PP. Dar in primul rand contine o cantitate ridicata de vitamina A, sau retinol. Folosita in diverse formule cosmetice, vitamina A, prin proprietatile sale, imbunatateste calitatea pielii, reduce asprimea, impiedica degradarea colagenului si a elastinei si accelereaza schimbul celular. La polul opus, betacarotenul blocheaza partial radicalii liberi eliberati de radiatiile ultraviolete, protejand astfel corpul, care va risca mai putin sa fie afectat de insolatie.

In marea majoritatea a cazurilor se spune ca gatirea legumelor le micsoreaza valorile nutritionale, si ca marea majoritate a legumelor sunt mult mai hranitoare in stare cruda. Cu toate acestea, in cazul morcovilor, lucrurile stau invers. Gatitul lor practic ajuta organismul sa absoarba beta-carotenul de 4-5 ori mai rapid. Morcovii mai inchisi la culoare si mai batrani sunt de asemenea mai nutritivi decat cei tineri si daca ii vei gati cu putin ulei, sau ii vei manca cu mese care contin o cantitate mica de grasime, vei ajuta asimilarea antioxidantului beta-caroten. Pe cat posibil, alegeti morcovi crescuti in mediu organic, pentru a evita reziduurile de pesticide.

In mai mult de 40 de studii referitoare la relatia dintre consumul de morcovi si cazurile de cancer, 75% din acestea arata o reducere semnificativa a riscului de cancer, printr-o dieta bazata pe o cantitate semnificativa de morcovi. Acest efect protector este datorat carotenoidelor si, in mod special, beta-carotenului, precursor al vitaminei A.

In alta ordine de idei, morcovul favorizeaza si eliminarea colesterolului pe cale digestiva si imbunatateste reciclarea lipoproteinelor. Mai mult decat atat, el nu se rezuma la aceasta actiune, ci ofera si o protectie cardio-vasculara completa, inhiband formarea cheagurilor in artere si deci prevenind astfel ateroscleroza.

Daca ne amintim ca morcovul sporeste numarul globulelor rosii si reinnoieste procentajul hemoglobinei, ca reintinereste celulele si tesuturile, ca stimuleaza functiile hepatice, vom intelege ca aceasta leguma miraculoasa reprezinta un puternic factor de echilibru si ca poate sa redea unora bucuria de a trai.