Depozitul de sanatate: sfecla rosie

Avand originea in zona mediteraneana, sfecla rosie (Beta vulgaris) este o specie alimentara deosebit de nutritiva, avand si multe aplicatii terapeutice. Pe langa gustul deosebit de placut, are avantajul ca este usor digerabila, fiind bogata in vitaminele A, B, C si PP, potasiu, fier, calciu, proteine, hidrati de carbon, zaharuri, glutamina. Printre elementele importante din sfecla rosie se numara si acidul folic, foarte eficient in sporirea capacitatii de reproducere si in combaterea infertilitatii. De asemenea, sfecla are capacitatea de a absorbi si de a inmagazina un nivel ridicat de nitrati , elemente nutritive gasite in sol, de care toate plantele au nevoie pentru proteine si pe care organismul le exploateaza in lupta impotriva tensiunii arteriale. Folosirea sfeclei in alimentatie are proprietati medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara usturoiului) prin continutul ridicat de fier. Asimilarea fierului este favorizata si de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. Un alt compus foarte important, prezent in structura radacinii de sfecla este cuprul, a caruit lipsa in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor si provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Zincul, prezent in cantitati foarte mari, favorizeaza functionarea optima a organelor de reproducere si previne aparitia cosurilor, a furunculozei sau caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea si poate provoca infarctul miocardic. De nepretuit este rolul iodului, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnic persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei.